Privind la chipul tău Părinte, Cu dragoste mi-aduc aminte De anii ce i-am petrecut, La Sfântul Sava împreună, Când vremea se părea mai bună. Acum sunt zilele mai grele Și noi suntem la fel cu ele Căci noi slăbim duhovniceste Iar voi bătrâni vă prea grăbiți Spre lumea celor fericiți. Acum se face înlesnire Mirenilor de Mânăstire Iar al Monahilor Sobor Se micsorează si slăbeste Și viața noastră nu sporeste. Acum doar ziduri se repară Iar sufletele vor să moară, Căci moda zilelor de astăzi Ridică turnuri în văzduh Iar viața este fără duh. Azi mulți din "Frații Savaiți" Din Lavră ies nemulțumiți Prin mânăstirile străine, Iar Sfântul Sava azi oftează Căci "fiii se împuținează". Acum Monahii n-au povață Și nestatornici se învață, Iar cei bătrâni, cu nerăbdare, Se duc grăbiți spre "vesnicie", Lăsând a noastră "sărăcie". Mai stați Bătrânilor o leacă, Că iată frații nu se-mpacă Și vor începe a se stânge Luminile de la morminte Cu vechile "asezăminte"! Iar tu, Părinte prea cinstite, Vezi sufletele părăsite A fiilor duhovnicesti, Că iată, foarte însetează Și nimeni nu le cercetează! Blândețea ta ne-a fost dulceață În necăjita noastră viață Și sfatul tău cel părintesc, Ne-a fost "Balsamul sufletesc"! În "Locurile cele sfinte" Ai fost si mamă si părinte La frații nostri necăjiți Cari trăiau în strâmtorare Și nimeni nu le da crezare. Pe cei cu "dor de mântuire" I-ai îndreptat la Mânăstire Și "logodindu-i cu Hristos", Nu te-ai sfiit a fi chezas La orice suflet "nevoias". Când ochii tăi se vor închide Si gura nu se va deschide, Atuncea fiii tăi, sărmanii, Cu jale vor petrece anii! Iar "Mânăstirea cea bătrână" De care cuvioasă mână Va fi condusă sufleteste, Că azi "cel cuvios lipseste"! Atuncea "fiii României" Din valurile pribegiei, La cine vor găsi scăpare Și sufletească vindecare? Mai țineți greul bătrâneții, Oprindu-te în "pragul vieții" Și socoteste mai întâi: La cine lasi pe fiii tăi? Acolo unde este "slava", Văzându-te Sfințitul Sava, El îți va face întrebare De sufletească noastră stare. Deci pregăteste-ți "Diadocul" Cel vrednic ca să-ți ție locul, - În fruntea turmei prea sărace - Și-atuncea mută-se în pace