Eu fraților sunt sluga ceia La care "Vesnicul Stăpân" Mi-a dat talent spre înmulțire Si eu mereu ascuns îl țin! Vazând pe alte slugi ca mine Cum îsi sporesc talanții lor Mă tem să nu primesc osândă Ca omul cel nălucitor Si pentru că în multe rânduri Prin boală m-am înstiințat Că ceasul "întrebării mele" Mai tare s-a apropiat. Pentr asta - zic - mi-e teamă Să nu mă osândesc si eu În rând cu sluga cea vicleană Când va veni Stăpânul meu ! Dar, neavând îndemânare S-aduc talentului meu spor Îl dau acuma spre lucrare La cei cu suflet râvnitor. Nădăjduiesc că dacă alții Vor strânge rod duhovnicesc Voi fi si eu părtas cu dânsii Prin darul cel dumnezeiesc. Si la zidirea bunătății Pe care ei vor împlini Măcar puțină cărămidă Din "versul" meu vor folosi!