O, Sfinte Doctor minunat La prăznuirea ta cinstită Cu darul tău m-ai vindecat De pătimirea cea cumplită. Dar ce prinos voi da, streinul, Ca răsplătire potrivită Că iată n-am decât suspinul Din inima părăginită. As vrea cu lacrimi în puhoaie S-aduc fierbinte mulțumire Dar cine va veni să-mi moaie A sufletului împietrire. Precum mi-ai stins mai înainte Aprinderea din măruntaie Revarsă si acum părinte A umilinții sfântă ploaie!