La Iordan în chip smerit Ca un rob Te-ai botezat, Firea apelor sfințind, Pre noi toți ne-ai luminat. Tu fiind mărturisit De Părintele ceresc Duhul Sfânt au întărit Pre cuvântul părintesc. Când din cer s-a auzit Glasul ce Te-a arătat Firea toată s-a uimit Iară munții au săltat. Gol văzându-l pe Hristos Apa mării au fugit, Iar Iordanul sfiicios Înapoi s-a tras grăbit. Mâna Sfântului Ioan Tremura când s-a atins Să boteze în Iordan Pe cel vesnic necuprins. Pre al lumii Ziditor Ca să-l vadă s-au sfiit Cei de sus luminători Și în nori s-au învelit. Iar balaurul gândit Care-n apă sta ascuns Sub picioare s-a zdrobit De stăpânul Iisus. Îngerii s-au spăimântat Pre Stăpânul gol văzând Și cântând au lăudat Sfântul Lui pogorământ. Singur iadul s-au scârbit Căci privind au înțeles Că de-acum va fi lipsit De vânatul cel ales. Apa Sfântului Iordan - Botezându-se Hristos - A rămas ca un balsam La tot omul credincios. Cerul astăzi pogorând Spre Iordan s-au aplecat Căci se vede pe pământ Sfânta Treime arătat De la margini noi venim Cei cu sufletul setos Ca să ne învrednicim De botezul lui Hristos.