O turturea amărâtă Din lunca Sfântului Iordan O văd umblând în valea asta Să-și caute (gândesc) liman. De ce, sărmană păsărică Nu stai în luncă, la copaci, Aici nu ai deloc verdeață Și vulturii sunt mai rapaci. Întoarce-te la vale iarăsi Și stai aproape de Iordan Acolo unde ai tovarăsi: La Schitul Sfântului Ioan! Pentru mine veselie Nu mai este până mor Căci mi-a omorât perechea Nemilosul vânător! Mângâierea mea e plânsul Și doresc mereu să fiu Unde nu este verdeață, Unde-i jale și pustiu! Cât erau la Schit copacii Mai aflam acolo dos Când ne speriau din luncă Cei cu pocnet fioros. Când s-a pustiit pădurea Și grădina s-a uscat Surioarele din vale Foarte s-au împuținat. Iar pe soțul meu odată Cum sedea lângă Iordan L-a lovit în cap cu "pocnet" Vânătorul cel tiran. Eu fiind de ceea parte L-am văzut cum a căzut Și de-atuncea în durere Viața mi s-a prefăcut!