O, suflete, scânteie sfântă A "Soarelui (celui) gândit", Odor neprețuit al lumii Și îngerilor prea cinstit! Făptura toată, cea văzută, Și cerul cu podoaba sa Au fost gătite pentru tine, O, suflete, comoara mea ! De-as fi lipsit de toate-n lume, Nimica n-am a pierde eu, Căci toate nu-s asa de scumpe Ca tine, suflete al meu! Dar (vai)! lipsindu-mă de tine, Atunci pe toate le-am pierdut: Și slava pregătită-n ceruri Și orice bine am avut! Răscumpărat de la osândă Cu Sângele dumnezeiesc, Tu esti chemat să fii mireasă A "Mirelui celui ceresc". Cu "amanetul cel de taină", Încredințat de la Botez, Vei fii chemat, în ziua "nunții", La El să te înfățisezi. Va trece cerul si pământul, Iar tu vei rămânea mereu, Căci suflete, tu esti "Icoana" Prea Vesnicului Dumnezeu!